Devious Journal Entry

 Am transcris discuția mea de azi-dimineață cu Maria.. A fost de acord să postez această discuție a noastră:
 
 "-ireal.. este ideea ce implică mai multă atenție, creativitate.. (poza aici)
 Însă eu văd în viitor că site-ul, internetul și toată această interacțiune online va deveni mai umană, cu mai multă emoție.. Să fie doar părerea mea de noob? E greu să imprimi, să stârnești, să creezi emoție printr-un site.. Dar nu imposibil!
 Tu ce crezi?
 Dimineața deschid laptopul, intru pe facebook și îmi scrie: 'Buna dimineața, Valeriu!'
 Asta nu e clar că site-ul devine emoțional, mai atent, mai preocupat de mine?
 În viitor va fi și mai multă emoție..pe internet! E ciudat, știu! dar spre acolo se tinde.
 
 -Eu cred că este un lucru periculos pentru că interacțiunea umană nu poate fi înlocuită chiar dacă e simulată. E la fel ca orice lucru de care are nevoie organismul, calciul de exemplu. Calciul din lapte e mai benefic și se asimilează mai bine decât calciul luat ca pastilă.
 Interacțiunea cu AI-urile este sintetică, e ca o imitație de perfuzie, ține de foame și te ține în viață..
 
 -Când ai ieșit ultima oară în oraș la o cafea cu o prietenă? Să îi vezi chipul, zâmbetul? Să îi auzi emoția din voce?
 Și cât de des interacționezi online cu oamenii?
 Desigur că am un dor teribil să văd.. pe ține, pe Matei, să mă joc cu Luca..
 Dar interacționăm online că nu suntem aproape..
 
-Oamenii trebuie încurajați să-și caute satisfacerea nevoilor alături de alți oameni.
 Poți spune că sunt demodată dar părerea mea e că vor deveni mai triști, numărul de sinucideri va crește, motivația va scădea etc.
 Știu, într-un fel ai dreptate. Dar asta e valabil pentru generația noastră. Noi știm diferența dintre online și față în față.. și știm că online-ul e doar o opțiune mai proastă că nu avem ce face. Pentru că noi am trăit la granița dintre două lumi!
 
 _Oare?? De ce sunt toți cu telefoanele în mână? la muncă, la metrou, la bere sau acasă?
 Că internetul ne aduce pe toți într-un singur loc_virtual.
 Rămânem umani azi dar peste 20 de ani?
 Câți copii se mai joacă azi cu alți copii? Cât timp petrec pe tabletă și cât timp stau cu alți copii?
 
 -Dar generațiile care se nasc direct în lumea 'online' vor mai știi diferență? Vor avea ocazia să simtă dorul pe care îl simți tu?Cu ei ce facem, pe ei cum îi păzim? Lor cum le arătăm?
 Asta e că depinde de noi. Ei vor crește în lumea pe care noi o construim și nu vor putea cunoaște lumea pe care noi o distrugem. E mai mult o problemă de etică cred, de morală. Ce e bine să construim pentru urmașii noștri? Cine decide ce e bine? Eu, tu..noi construim.. Dar oare ce construim e prielnic vieții? Oamenii se pot iubi virtual dar că să concepi e nevoie de interacțiune reală.. alt exemplu nu mi-a venit.
 Nu știu cum am putea face din online doar un instrument.. Doar un mijloc.. Oamenii sunt incapabili. Vor face din el un stil de viață, un scop..
 
 -Când ai fost ultima oară la teatru? Să vezi niște oameni pe scenă..că țipă, că râd, că plâng.. că transmit emoție pură, adevărată?
 De când nu ai mai fost la un concert? Să auzi emoția, să o trăiești..
 Când ai plătit ultima oară un bilet la teatru, la concert sau expoziție de pictură?
 Problemă este că noi, generația de graniță, nu mai prețuim emoția adevărată!"
 
 Tu când AI vorbit ultima oară cu cineva drag?